Atâta timp cât viața e o piesă de teatru îmi joc rolul fără resentimente,fără flori la ureche și alte zumzete...joc rolul pe care Dumnezeu mi l-a dat,nu te imit pe tine,nici pe el.Trag de sfori încercând să fac mișcări cât mai grațioase pentru viața mea.De multe ori m-am surprins pe mine însămi..e firesc,nu sunt un șablon și din fericire nu am nimic scris aici pe pământ,am liber arbitru.Dacă vei încerca să tragi de sforile mele în speranța că vei schimba ceva,te avertizez că nu vei reuși,dar chiar mi-ar face plăcere să încerci,vreau să te convingi.Nu mi-au secat cuvintele,nici sufletul,nici sângele!Am uitat de vis...el m-a purtat în lumi diferite ani la rând,am strigat,m-am revoltat,am râs și m-am bucurat când personajul era purtat de valuri reci sau calde.
Putem fi luați și din perspectiva marionetelor! Vă las pe voi să reflectați pentru că eu o iau ca pe o situație negativă și nu,chiar nu-mi face plăcere.Lucrurile frumoase mă binedispun,așa că propun să facem masca pe care o avem să zâmbească.Nu contează dacă e de ceramică sau chituita cu fond de ten,ea trebuie să zâmbească și să alunge norii negri ce aduc riduri premature.
Postări
